Copiii se vad pe ei insisi prin adutii semnificativi din viata lor, suntem oglinda prin care ei se vad si se cladesc pe ei. In terapie uneori curatam si calibram aceea oglinda, iar implicarea parintilor este esentiala. Cred ca cel mai intelept parenting si cu efectele cele mai stabile este acela de a lucra parintele cu sine, de a isi cunoaste parintele propriile resurse si limite.
Copiii si adolescentii care vin la psihoterapie de cele mai multe ori au nevoie sa isi cunoasca si sa isi inteleaga emotiile, sa inteleaga normalitatea acelor trairi emotionale, sa invete cum sa isi foloseasca propriile resurse. Asa cum in orice terapie este nevoie de un mediu de siguranta, cu atat mai mult in relatia terapeutica cu copii, autenticitatea si increderea pe care o transmit ca terapeut este fundamentala. Mi-e drag de copii si de puterea pe care o vad in ei, acel potential dornic sa se manifeste.
Copilaria si adolescenta sunt etape de formare a credintelor si a tiparelor viitorului adult, aici se pun bazele increderii in sine si tot aici invata despre cum functioneaza lumea si ei insisi. Prin psihoterapia cu copii, prin sustinerea si atentia din cadrul sedintelor consider ca aduc cea mai mare contributie in calitate de psiholog.
Te-ar putea interesa
Terapia prin povesti
“A fost odata ca-n povesti…”. Aceste cuvinte pot fi o poarta inspre mintea si sufletul unei persoane, adesea un copil, insa metaforele si povestile sunt folosite cu succes si in terapiea cu adultii. Prin povesti problema este inafara noastra, un alt personaj va da curs desfasurarii si rezolvarii acesteia in moduri creative care implica adesea alte personaje, resurse nebanuite, relatii importante. Creativitatea ne este la indemana indiferent de varsta, pentru [...]